Patriarhii României
Patriarhul Iustin Moisescu
Viața și activitatea
S-a născut la 5 martie 1910, în comuna Cândeşti, județul Argeş. La botez a primit numele Ioan. A rămas orfan de tată la o vârstă fragedă, tatăl său jertfindu-se în Războiul pentru întregirea țării. Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung Muscel (1922-1930), pe care îl finalizează ca premiant. A fost ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul 1930 şi trimis cu o bursă la Facultatea de Teologie din Atena, pe care o absolvă în 1934, „magna cum laude”. Face studii de specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg, iar ulterior se întoarce la Atena, unde îşi susține teza de doctorat intitulată „Evagrie din Pont. Viața, scrierile şi învățătura”, în 1937, premiată de Academia de Ştiințe din Atena. A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din Bucureşti (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varşovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți (Suceava), transferat în 1946 la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost hirotonit preot necăsătorit în 1956. În acelaşi an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, fiind întronizat în data de 18 martie. În 10 ianuarie 1957, a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (întronizat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani.
La 12 iunie 1977, a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (întronizat la 19 iunie 1977), păstorind până la moartea sa în 31 iulie 1986. În plan cultural, a inițiat colecția Părinți și Scriitori Bisericești (PSB), colecția Artă creștină în România (6 volume) şi a continuat publicarea Filocaliei, în traducerea Părintelui Dumitru Stăniloae. De asemenea, a fost tipărită o nouă ediție sinodală a Sfintei Scripturi (1982). A început demersurile pentru construirea noilor clădiri ale Atelierelor de obiecte bisericeşti de la Popeşti-Leordeni. În întreaga activitate, a fost un susținător al dialogului între Biserici, efectuând mai multe vizite la: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981).
Opera
Dintre lucrările sale amintim: Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura sa (teza de doctorat), Atena, 1937; Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom, Cernăuți, 1942; Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena, Iaşi, 1946; Ierarhia bisericească în epoca apostolică, Craiova, 1955; Originalitatea parabolelor Mântuitorului, Râmnicu Vâlcea, 1945; Monumente istorice din Mitropolia Moldovei și Sucevei, Iaşi, 1974; Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei, ediție critică de N.A. Ursu, Iaşi, 1977.
Evocare
„Preafericitul Părinte Patriarh Iustin, ca profesor şi patriarh, a fost o figură reprezentativă a Ortodoxiei româneşti pe plan internațional. De pildă, când se afla în Grecia în vizită oficială a fost primit cu protocol de şef de stat. Grecia avea un deosebit respect față de ierarhul Iustin Moisescu, nu numai pentru că el a studiat în Grecia şi a făcut un doctorat strălucit despre Evagrie Ponticul, ci şi pentru că vorbea limba greacă universală καθαρεύουσα atât de bine, încât unii dintre greci spuneau: vorbeşte mai bine decât noi καθαρεύουσα. Avea o dragoste deosebită pentru cultura greacă şi a cultivat-o mereu. Când participa la şedințele de lucru ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi ale Conferinței Bisericilor Europene vorbea doar către sfârşitul lucrărilor sau când erau situații de conflict. Cu mult tact, cu multă răbdare, cu multă înțelepciune, intervenea şi media situații în care diferite Biserici sau diferite grupări erau într-o stare tensionată. Cred că ceea ce trebuie să rămână în conştiința noastră ca model luminos din partea Patriarhului Iustin Moisescu sunt trei calități deosebite: fidelitatea față de tradiția ortodoxă, pregătirea academică solidă şi eleganță în stil, în comportament şi exprimare. A fost un arhipăstor maiestuos şi sobru ca un voievod, iar în tăcere impusă, un neînfricat luptător până la moarte, ca un stâlp neclintit în mijlocul furtunii. Mai precis, când dictatorii comunişti voiau să mute sediul Patriarhiei la Mănăstirea Văcăreşti din capitală, el a refuzat categoric. Era o îndrăzneală greu de tolerat din partea soților Ceauşescu. Părintele Patriarh Iustin rămâne în memoria noastră ca fiind un om echilibrat, un teolog erudit şi un păstor înțelept, prin fidelitatea sa față de tradiția ortodoxă, patristică, prin temeinica sa pregătire academică, prin sobrietatea sa în relațiile umane, însă şi prin bunătatea şi dărnicia sa părintească, exprimate adesea discret, dar eficient”.
Preafericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
