Patriarhii României
Patriarhul Justinian Marina
Viața și activitatea
S-a născut la 22 februarie 1901, în comuna Sueşti, județul Vâlcea, în familia unor agricultori harnici şi buni creştini. La botez a primit numele Ioan. După terminarea şcolii primare, a studiat la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1915-1923), apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1925-1929). Începând cu anul 1923, a fost învățător în localitățile Olteanca şi Băbeni (județul Vâlcea), până în 1930. Între 1924-1932, a slujit ca preot în Băbeni, iar din 1932 până în 1933, a funcționat ca director al Seminarului teologic şi preot slujitor la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea. Din 1933 până în 1945, a fost preot paroh la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Râmnicu Vâlcea.
Rămas văduv, la 30 iulie 1945, a fost ales Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titlul „Vasluianul”, iar între lunile august-septembrie 1947 a fost locțiitor al scaunului mitropolitan din Iaşi. La 19 noiembrie 1947 este ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei. La 24 mai 1948 a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte (1977). A inițiat canonizarea mai multor sfinți români (28 februarie 1950) şi generalizarea cultului sfinților cu moaşte în România. A inițiat editarea unui nou Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române(1948) şi a unor Regulamente bisericeşti cuprinse în volumul Legiuiri bisericești. A reorganizat învățământul teologic (2 institute universitare şi 6 seminarii), a construit Aşezământul „Sfânta Maria” de la Mănăstirea Techirghiol, înființând şi Aşezămintele de asistență socială la Mănăstirea Dealu şi Mănăstirea Viforâta. De asemenea, a promovat relațiile ecumenice cu Bisericile Orientale, Bisericile Occidentale şi Organizațiile creştine internaționale şi a organizat parohiile din diaspora română. În timpul păstoririi sale, în România, au fost construite din temelie 302 biserici noi şi au fost restaurate în jur de 2.300 biserici. A trecut la Domnul la 26 martie 1977, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii „Radu Vodă” din Bucureşti.
Opera
Opera sa cuprinde pastorale, cuvântări şi articole, care au fost antologizate în cele 12 volume ale seriei Apostolat Social (1948-1976). Colecția de texte ce-i poartă semnătura rămâne o mărturie vie a activității sale, în care sunt tratate probleme cu caracter pastoral-misionar, liturgic, omiletic, catehetic, ecumenic, puse la îndemâna preoților şi credincioşilor.
Evocare
„Lucrarea sa pastorală, culturală, misionară, duhovnicească şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler şi credincioşi, un model luminos şi inspirator de fidelitate şi slujire a Mântuitorului Hristos şi a Bisericii Sale. Cu mult curaj şi echilibru, diplomație şi tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe, camuflate sub un discurs «favorabil» pentru liderii comunişti. S-a opus din răsputeri abuzurilor şi ingerințelor partidului-stat în viața Bisericii şi încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, tolerată şi discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate”.
Preafericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
