Patriarhii României
Patriarhul Teoctist Arăpașu
Viața și activitatea
S-a născut la 7 februarie 1915, în Tocileni, județul Botoşani, într-o familie de oameni evlavioşi, fiind al zecelea din cei 11 copii. La Botez a primit numele Teodor. După terminarea şcolii primare în satul natal, a intrat ca frate de mănăstire la Vorona (1928) şi Neamț (1931). Între anii 1932-1940 a fost elev al Seminarului monahal de la Cernica. În anul 1935 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț, cu numele Teoctist, iar doi ani mai târziu, a fost hirotonit ierodiacon. Între ani 1940-1945 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. După terminarea studiilor de licență, a fost hirotonit ieromonah, la Iaşi (1 martie 1945), iar un an mai târziu, a fost hirotesit arhimandrit. Între anii 1945-1947 a urmat cursurile Facultății de Litere şi Filosofie din Iaşi. A fost, pe rând, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948) şi vicar administrativ al aceleiaşi eparhii (1948-1950). În 1950, a fost ales Episcop-vicar patriarhal, purtând numele de „Botoşăneanul”. În această perioadă a fost secretar al Sfântului Sinod şi rector al Institutului Teologic din Bucureşti (1950-1954). În 28 iulie 1962, a fost ales Episcop al Aradului, iar zece ani mai târziu, la 28 ianuarie 1973, a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. La 25 septembrie 1977, a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. La 9 noiembrie 1986, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A trecut la cele veşnice la 30 iulie 2007, după 57 de ani de activitate ca ierarh.
În decursul păstoririi sale în scaunul patriarhal, a participat la întrunirile Consiliului Mondial al Bisericilor şi la A doua Conferință panortodoxă presinodală. A reorganizat asistența socială în Patriarhia Română şi a sprijinit înființarea de noi asociații cu caracter creştin-ortodox (ASCOR, LTCOR). Cu binecuvântarea sa, au fost canonizați mai mulți sfinți români. A promovat reintroducerea orei de religie în şcolile publice. A promovat înființarea de noi eparhii în străinătate (Mitropolia Germaniei, Episcopia Ungariei, Episcopia Daciei Felix – Serbia, Episcopia Italiei); a făcut vizite pastorale la românii ortodocşi din Austria, Ungaria, SUA şi Canada. A finalizat noile Ateliere de obiecte bisericeşti de la Popeşti-Leordeni, unde a ctitorit Mănăstirea „Duminica Sfinților Români”. A primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Patriarhia Română (7-9 mai 1999), prima vizită a unui papă într-o țară majoritar ortodoxă. A fost primit de acelaşi papă la Vatican, în octombrie 2002. Pentru merite deosebite, la 17 decembrie 1990, Academia Română i-a acordat titlul de membru de onoare. A reluat ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, reuşind să obțină terenul necesar, 11 ha, pe Dealul Arsenalului din Bucureşti (O.U.G. 19/2005 şi Legea 261/2005).
Opera
În cei 57 de ani de activitate ca ierarh a publicat numeroase articole şi studii, apărute în reviste de specialitate, dar şi volume, dintre care amintim: În slujba ortodoxiei românești, a năzuințelor de unitate națională și de afirmare a culturii române: Mitropolitul Iacob Putneanul, 1719-1778 (Neamț, 1978); Pe treptele slujirii creștine, în 15 volume ce cuprind omilii, cuvântări şi meditații; Slujind altarul străbun (Bucureşti, 1992); Sfinți români și apărători ai legii strămoșești (Bucureşti, 1987); Biserica Ortodoxă Română. Monografie album(Bucureşti, 1987).
Evocare
„Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist va rămâne pururi în mintea şi în inima tuturor celor care l-au cunoscut şi au admirat chipul său luminos şi bunătatea sa sufletească. Ca orice român bun la suflet şi înțelept, Patriarhul nostru avea o deschidere firească şi frumoasă spre dialog şi cooperare cu Bisericile surori şi cu alte Biserici. În acest sens, Arhipăstorul românilor ortodocşi continua tradiția ecumenică a Ortodoxiei româneşti care evită atât izolarea, cât şi dizolvarea identității noastre. Ca atare, Părintele nostru Patriarh Teoctist a promovat dialogul interconfesional şi interreligios pe plan național şi internațional. Expresia cea mai elocventă a acestui spirit de respect reciproc şi dialog ecumenic a fost vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti în zilele de 7-9 mai 1999, iar apoi, în octombrie 2002, vizita Părintelui Patriarh Teoctist la Roma”.
Preafericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
