Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate. Sfântul Sinod se compune din: Patriarhul României şi toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi…
Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcţionează în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, când importanţa unor probleme impune examinarea lor fără întârziere.
Adunarea Naţională Bisericească este organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale (art. 19 din Statut).
Patriarhul României este Întâistătătorul între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti (art. 24 din Statut). Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este şi Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei.
Consiliul Naţional Bisericesc este organism central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti (art. 28 din Statut). Consiliul Naţional Bisericesc se întruneşte, la convocarea preşedintelui, cel puţin de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie.
Între şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc funcţionează Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, ca organism central executiv.
Cancelaria Sfântului Sinod este organism central administrativ al Sfântului Sinod, al Sinodului Permanent, al Adunării Naţionale Bisericeşti, al Patriarhului României, al Consiliului Naţional Bisericesc şi al Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc. Secretarul Sfântului Sinod, prin decizie patriarhală, coordonează Cancelaria Sfântului Sinod…
Instituțiile Centrale Bisericești cu Scop Misionar joacă un rol esențial în lucrarea de propovăduire a credinței ortodoxe, atât în țară cât și în diaspora. Acestea sunt organisme organizate la nivelul Patriarhiei Române, având ca misiune promovarea valorilor creștin-ortodoxe, sprijinirea activităților pastoral-misionare și întărirea legăturii dintre Biserică și credincioși.
Sub raport canonic şi administrativ, episcopiile şi arhiepiscopiile sunt grupate în mitropolii. Mitropoliile din interiorul şi din afara graniţelor ţării sunt conduse de către un mitropolit (art. 110 din Statut).
Eparhiile sunt unităţi bisericeşti constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi din mănăstirile aflate pe un anumit teritoriu.
Află care sunt reprezentanțele și comunitățile externe, precum și unităţile ortodoxe române din străinătate, care păstrează legături spirituale şi culturale cu Patriarhia Română.
Adresa: Strada Bogdan Vodă, nr. 12, Sighetu Marmației, Romania, 435500
Tel.: 0262 315 114
Vicariatul este o unitate bisericească administrativă cu regim misionar-pastoral, aflată sub autoritatea directă a Patriarhiei Române, care cuprinde mai multe protopopiate, parohii şi mănăstiri. Organizarea şi funcţionarea vicariatului se fac pe baza unui regulament propriu aprobat de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului României, şi care se comunică instituţiei administraţiei publice centrale de resort.
Conducătorul vicariatului şi protopopii din cuprinsul acestuia sunt numiţi de Patriarhul României dintre preoţii din vicariat, în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute pentru personalul clerical de conducere de la eparhii (art. 73 din Statut).
Reprezentanțele și comunitățile externe ale Patriarhiei Române au rolul de a sprijini viața religioasă a românilor ortodocși din diaspora, asigurând continuitatea slujirii liturgice, păstrarea identității spirituale și promovarea valorilor ortodoxe în afara granițelor țării.
Mănăstirea este un loc al liniștirii, al rugăciunii neîncetate și al strădaniei pentru sfințenie, în care omul devine mai aproape de Dumnezeu și descoperă adevărata sa vocație, aceea de a trăi în comuniune cu Creatorul și cu semenii săi
Mănăstirea este o comunitate de călugări sau călugăriţe care s-au hotărât în mod liber să-şi ducă viaţa în înfrânare, sărăcie de bună voie şi ascultare.
Schitul şi metocul funcţionează în subordinea mănăstirii rânduită de chiriarh sau, direct, a Centrului eparhial. Catedrala eparhială are statut canonic de mănăstire. Mănăstirea depinde direct de chiriarhul locului, care este conducătorul ei canonic (art. 78 din Statut).
În mănăstirea, schitul sau metocul date în folosinţă prin sfinţire, niciunul dintre ctitori, donatori şi binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosinţă sau amestec în conducerea, administrarea şi viaţa spirituală a acestora (art. 75 din Statut).
Protopopiatul (protoieria) este o unitate bisericească administrativă care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiaşi eparhii.
Înfiinţarea, desfiinţarea, delimitarea şi schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se aprobă de Permanenţa Consiliului eparhial, ţinând seama de cerinţele misionar-pastorale locale, de situarea parohiilor şi filiilor dintr-o zonă geografică, precum şi de posibilităţile economice de funcţionare (art. 69 din Statut).
Parohia este comunitatea de bază a Bisericii locale, punct de plecare și de sosire al vieții și misiunii creștine, spațiu în care se exercită întreita slujire a lui Hristos prin clerici și credincioși.
Parohia, ca unitate duhovnicească, nu este definită doar prin latura administrativă sau socială, ci prin comuniunea vie a credincioșilor în Hristos. Aici, fiecare membru al parohiei trebuie să fie o mărturie a iubirii și a sfințeniei lui Dumnezeu, iar preotul este cel care păstorește această comunitate, aducându-i pe toți în comuniune cu Hristos.
Parohia este subordonată Centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, iar preotul paroh este numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective (art. 43 din Statut).
Credincioşii parohiei au următoarele drepturi: de a beneficia de asistenţă religioasă, de a alege şi a fi aleşi în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, după posibilităţi; şi îndatoriri: de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a participa la sfintele slujbe; de a se împărtăşi cu Sfintele Taine; de a împlini faptele milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei (art. 45 din Statut).
Comunitatea credincioşilor care nu poate susţine cu mijloace proprii o parohie, prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial, se poate alătura la o comunitate vecină, împreună cu care formează parohia. În acest caz, comunitatea care se alătură poartă denumirea de filie, iar membrii săi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de parohie ca şi cei din comunitatea la care se alătură (art. 46 din Statut).
Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este păstorul sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi preşedinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial şi al Comitetului parohial (art. 49 din Statut).
Parohia are ca organism deliberativ Adunarea parohială. Adunarea parohială este compusă din credincioşii majori ai parohiei, bărbaţi şi femei, care mărturisesc prin credinţa, faptele şi ţinuta lor morală, ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă, de învăţătura ei de credinţă şi de instituţiile ei (art. 54 din Statut).
© 2025 Biserica Ortodoxă Română. Toate drepturile rezervate.
