Palatul Patriarhiei
Clădirea denumită astăzi Palatul Patriarhiei a fost construită de Statul Român, la începutul secolului al XX-lea, pe locul fostei săli a Adunării Deputaților de pe Dealul Mitropoliei din București. Vechea sală a Adunării Deputaților, cu terenul aferent, a aparținut Mitropoliei Țării Românești, care își avea sediul în clădirile ce înconjurau actuala catedrală de pe Dealul Mitropoliei, după cum dovedesc hrisoavele vremii.
Ansamblul acesta de clădiri, format din Catedrala Patriarhală, Reședința Patriarhală și Palatul Patriarhiei, este așezat pe vatra mănăstirii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ctitorie și danie domnească făcută Mitropoliei Țării Românești de Constantin Vodă Șerban (1654–1658).
Rolul deosebit pe care mitropolitul îl avea în Adunarea Țării, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut ca marile evenimente istorice din viața Țării Românești să aibă loc pe Dealul Mitropoliei. Aici, la 24 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Țării Românești, prezidată de mitropolitul Nifon în fosta sală a Adunării Deputaților, a votat actul unirii Munteniei cu Moldova prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Române.
Prefacerile politice, edilitare și urbanistice survenite în capitală au făcut ca în anii 1906–1908 să se înalțe aici Camera Deputaților, terenul fiind trecut în proprietatea statului încă din anul 1883, când Corpurile Legiuitoare ale Țării au hotărât înlocuirea atât a fostei săli a Adunării Deputaților cu actualul imobil, cât și a fostei mănăstiri cu o catedrală impunătoare. Împrejurările au făcut însă ca din cele două obiective să se realizeze numai primul.
Palatul Patriarhiei este construit după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, fiind prima lucrare de beton armat din țară. A suferit în timp diverse modificări, cea mai importantă fiind refacerea cupolei, care s-a prăbușit la cutremurul din 10 noiembrie 1940.
După Decembrie 1989, datorită faptului că au sporit activitățile misionar-culturale ale Bisericii Ortodoxe Române, iar spațiile disponibile erau insuficiente ca suprafață pentru desfășurarea acestor acțiuni, precum și a faptului că Parlamentul României – Camera Deputaților – și-a mutat sediul în altă clădire, acest imobil construit pe terenul Bisericii, la cererea Patriarhiei Române, i-a fost dat în folosință prin Hotărârea Guvernului României cu numărul 941 din 8 octombrie 1996.
Prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 6 decembrie 2010, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1229, Palatul Patriarhiei a trecut în proprietatea Patriarhiei Române.
